poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-21 | | Mi-e dor de locu-n care m-am născut, Un orășel cu tei și cu castani, În care, oamenii erau nespus de buni, Se respectau și se-ajutau de ani și ani, Iubirea era pretutindeni, Pe dealuri, ape și câmpii, În oamenii în strai de sărbătoare Și în candoarea pruncilor zglobii, În basme cu Feți-frumoși, cu zâne și cu zmei, Spuse nepoților de drăgăstoși bunei, În vorba caldă și-nțeleaptă, Candelă sufletului spre gândire dreaptă Și în căminul cald și primitor, De viață și de liniște ocrotitor, În care, ostenit, te odihneai Și-alături de cei dragi, încrezător, pășeai. E mult de-atunci și toate s-au schimbat, Iar teii și catanii s-au uscat, Bunicii nu mai spun nepoților povești, Tinerii cred că este demodat să mai iubești, Haideti, să-nvățăm din nou, ce e iubirea, Doar ea ne readuce fericirea, Putând să ne iertăm, să ne iubim, În armonie, pe pământ, să dăinuim!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate