cu sufletul pe un pisc de munte
iubirea mea de prea departe
sunt aerul ce-ți mângâie privirea
sunt chiar și-n zâmbetul tău dulce

îți scriu pe o cetină de brad
numele-ți rar
și iartă-mă că nu mă ajută rima
ca să compun
un cânt atât de trist și minunat
cum este numai amintirea

aș vrea să mă îmbăt de clipa
pe care încă n-o trăiesc
chiar dacă nu este un loc
care să-mi fie cu totul de neînțeles
căci prea multe speranțe
am presărat în fiecare soare
din fiecare cer
cu inima-mi hoinară