Printre copacii dragostei eterne ,
Viata , cate-un fulg de nea , ne mai asterne.
Un suflet de copil bantuie prin luminis ,
Si o lacrima se scurge lin , si pe furis.

Un plans cu hohot , cu tipat , cu suspin ,
Iti frange auzul si viata , incet ca un chin.
Dar acest fugar , de dragoste-amara are sufletul plin ,
Invinetind , suspin cu suspin , un frumos cer senin.

Dar tot nu intelege , de ce e viata asa grea ,
Si de ce soarta , nu-i de partea sa.
Printre lacrimi si suspine , se naste o depresie ,
Si treptat , treptat , moartea-i o obsesie.


Strabate pamantu-nsangerat , fara-a simtii ,
Ca ispita vietii e trimisa far' sa stii.
Ca o poti invinge pentru-eternitate , cu un gand luminat ,
Si soarele va straluci , doar pentru tine , neincetat.