poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-28 | |
Din ochii lui închiși străbate pînă la poarta zorilor
O pasăre de nedescris colorată ca paginile cu eroi Din cartea de istorie a patriei noastre. Se apleacă în jos și cu blîndețe culege un fir de iarbă Noaptea cînd nu-l vede nimeni și plînge Căci muritorii cu toți au uitat să mai treacă pe la el. La miez de zi cînd soarele luceste orbitor și nimeni nu-l vede Þîșnește un suflet ca o pasare mica din capul său Și se duce să zboare liber pentru o clipă în nori. Încremenit în aripă se uită de sus cum trec pe lîngă el Care de luptă în gala lor prefacută și un zîmbet I-apare pe chipul de bronz ce se desface apoi într-un hohot de rîs. Copii noii ere în calești cuminți se aclamă pe ei Fără să știe că au și ei ca oricine în sufletul lor sămînța iubirii Pentru ceilalți cei care la rîndu-le nici ei nu cunosc. Coborît în zori în închisoarea de bronz în care-l zidiră E obosit și ar vrea să doarmă o vreme Dar cei din calești neobosiți tocmai atunci iși amintiră de el. Se trezi din somnul etern și pentru o clipă îi iubi pe toți Toți copiii patriei fără nume chiar și cei din calești Au în sînul lor prefăcut sămînța iubirii. Clipa a trecut și poetul doarme în statuia de bronz.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate