Pîna la tine-i un cer de trecut
Pînă la tine e ploaie stelară.
Se scutură anii în moara de vînt
A ochilor galactici ce-n mine-ncep să moară.

Pînă la tine-i ninsoare inversă
Ce curge absent spre abisuri.
Sînt valuri sonore transpuse în plîns
Și friguri inocente, inoculate-n visuri.

Pînă la tine-i o moarte în plus
Fără început și fără final,
Cu tornade emigrante de greieri
ÃŽngropate-n oraÈ™, sub trotuar.

Pînă la tine sînt litere grave
Pline de dor, desfăcute-n fîșii,
Bandaje, să ascundă distanțele iubirii,
Răni încă sîngerînde între biografii.

Pînă la tine-i un azi crud și rece
Ce-mi umple prezentul și nu-l mai pot trece.