Cînd te-am văzut pe strada principală,
Tu semănai c-o dulce boală
De pe trotuarul prăfuit, cînd se scurge
La canalul de fier o mare de vin.

Toți copii străzii se-ațin să prindă o picatură
Din viața ta divină, din pulpa ta, dar tu rîzi,
Și privești în departare, la cei din trăsuri.

Prietena mea din tinerețe, tu-i cuprinzi
Cu privirea pe toți, dar ei, nesătui,
Nu vor decît o clipă din dulcea ta boală,
Pe care le-o dai cu gîndul la marea iubire.

Vai, și vremea trecu ca o boare pe deasupra
Lacurilor din vechime, cu zîne care dispar
În zori, și la fel, și iubirea, se duse și ea.

La azilul de morți, pe strada principală,
Tu semeni azi cu-aceeași boală,
Dar nu pentru toți, azi numai pentru mine…