ca un storcător de fructe macini rubrica diurnă
ce urmează a fi citită
îți bei zeama în reflexe caduce doar e toamnă
cu râgâieli beletristice (primul râgâit henry james
cu un reflector în dinți narând printre
cili și bacili)
e specific să te miști beletristic pentru că
românii sunt riguros zidiți lăcașuri de cult
în jurul ideii de epos

ce ai azi la micul dejun și începi
cu doi plămâni lipicioși respirați adânc
după o pipă uncle louie’s
o trahee trohaică înfundată redundant
cu rămășițe din partida de damă de noaptea trecută
și n-ai citit ishiguro recomandat după orgasm
vai represiunea asta matutină
și copacii libidinoși în vânt
(ce i-ar mai fi plăcut lui publius naso iarna asta waw)
prin fereastra cu amprente slinoase

muzikie nimic fără scălâmbăieli doar
o temă din garbarek
diminețile astea sunt postate
în ariergardă din reprobabila plăcere de a
socializa cu tine însuți într-un costum impecabil

ai avut noroc dacă nu coboram să mă piș
nu mă mai prindeai
prea cunoscutul stil vulgaro-familiar cu spleen
automobilistic
livrat de toți șoferii de parcă
s-au născut în familia ta
(săracu’ morrison ce familie mare aia de după moarte)

n-ai uitat nimic deschis toate-s calme
vertebre oase pânza pielii iritația de
la gulerul cămășii
întru-un intestin vestimentar strecurate cheile țigari
alt japonez mignon citit în grabă
din voluntariat cultural

culoare goale dedalice și mirosul ventricular
aorta profesorală proaspăt aerisită
icar după un colț cu un zâmbet fatalist
surprins cu fulgii căzuți ca un arhanghel rătăcit
și câmpiile astea pedagogice cu scaune
(trebuia ionescu invitat aici la un autodafe
după ce a scris piesa susnumită)

mă ziua asta a început apare pe crawl la tivu’ul
dement care huruie-n gol
uitat la baza turnului babel
ce dracu s-auzi cum crește iarba în luna decembrie
cu primul zâmbet colegial dispare
luxul monologului de dimineață
consiliu la ora două semnați convocatorul
spune ziua cu voce pițigăiată