Venind din locuri netrecute-n hărți,
Un Prinț măreț și-o mână de voinici,
Doreau să-ntemeieze noi cetăți,
Cu piatra și cu lemnul de pe-aici.

Și cum erau, demult, plecați la drum,
La ceas de seară, prinși într-un popas,
Stând lângă foc, să tragă câte-un fum,
Mărețul prinț, deodată, prinse glas:

-Vreau să-mi dați vinul, arcul și săgeata,
S-o trag la naiba , s-o trimit în zări!
Postelnice! Tu să-mi rămâi de-a dreapta
Căci ei se duc s-o caute călări!

Așa făcură! Întâi i-au dat vinul
Și, după ce bău, cam cât încape,
Fiind în formă, că-și făcuse plinul,
A tras săgeata peste văi și ape!

A tras-o și-a țâșnit cu dor de ducă
De s-a pierdut, în neguri, spre Apus;
Voinicii după ea, ca o nălucă...
Și-o căutau, cum știți, în jos și-n sus!

Și tot umblând, așa, din întâmplare,
Când au crezut că totul e în van
Au dat de-un neamț, alături de-o cărare,
Cu ochii peste cap, pe-un bolovan.

Voinicilor nu le venea să creadă.
Era un mort, cu o săgeată-n spate,
Probabil neamț după pumnal și spadă
Și părul blond și straiele curate!

De nicăieri sosi la trap distinsul,
Strunindu-și calul doar lângă voinici,
Făcând un nor de praf cât necuprinsul
Ca să-i întrebe: ce-ați găsit aici?

-Ce e aici? Măria Ta, săgeata!...
Și-un neamț la fel de țeapăn ca un lemn.
Cu mâna ta, mărite, l-ai dat gata.
La nimerit săgeata! E vreun semn?

Dar cum nu pricepu ce se-ntâmplase
A stat o noapte-n post și rugăciune
Și dimineața, cum se luminase,
Mărețul prinț a început a spune:

-Luați voinici aminte! Așa se trage bine!
Secretul e să tragi după ureche!
Măi neamțule, de-aveai iubit cu tine,
Þi-l nimeream și vă făceam pereche!

Voinicii mei, cu fețele smerite,
Pe-acest meleag, de ce descălecăm?
-Să-ntemeiem noi așezări, Mărite,
Apoi cu voia ta să ne-așezăm!

Dar Prințul, întemeietor de țară,
Se adresă și spre urmașii lui:
-Cum bolovanul ăsta nu se cară,
Vi-l las, în pomenirea neamțului!

Îl pun ca piatră de hotar pe glie,
Și-n patru zări, de-aici voi trage șanț,
Numindu-l, că așa a fost să fie,
Pe-acest ținut de jertfă: Piatra-Neamț!
......................................

Și, uite-așa, s-a terminat povestea!...
Mi-a spus-o, într-un bar, un tăntălău,
Dar mai pe scurt căci i se duse vestea
Că povestind-o se îmbată rău.