poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-26 | |
Venind din locuri netrecute-n hărți,
Un Prinț măreț și-o mână de voinici, Doreau să-ntemeieze noi cetăți, Cu piatra și cu lemnul de pe-aici. Și cum erau, demult, plecați la drum, La ceas de seară, prinși într-un popas, Stând lângă foc, să tragă câte-un fum, Mărețul prinț, deodată, prinse glas: -Vreau să-mi dați vinul, arcul și săgeata, S-o trag la naiba , s-o trimit în zări! Postelnice! Tu să-mi rămâi de-a dreapta Căci ei se duc s-o caute călări! Așa făcură! Întâi i-au dat vinul Și, după ce bău, cam cât încape, Fiind în formă, că-și făcuse plinul, A tras săgeata peste văi și ape! A tras-o și-a țâșnit cu dor de ducă De s-a pierdut, în neguri, spre Apus; Voinicii după ea, ca o nălucă... Și-o căutau, cum știți, în jos și-n sus! Și tot umblând, așa, din întâmplare, Când au crezut că totul e în van Au dat de-un neamț, alături de-o cărare, Cu ochii peste cap, pe-un bolovan. Voinicilor nu le venea să creadă. Era un mort, cu o săgeată-n spate, Probabil neamț după pumnal și spadă Și părul blond și straiele curate! De nicăieri sosi la trap distinsul, Strunindu-și calul doar lângă voinici, Făcând un nor de praf cât necuprinsul Ca să-i întrebe: ce-ați găsit aici? -Ce e aici? Măria Ta, săgeata!... Și-un neamț la fel de țeapăn ca un lemn. Cu mâna ta, mărite, l-ai dat gata. La nimerit săgeata! E vreun semn? Dar cum nu pricepu ce se-ntâmplase A stat o noapte-n post și rugăciune Și dimineața, cum se luminase, Mărețul prinț a început a spune: -Luați voinici aminte! Așa se trage bine! Secretul e să tragi după ureche! Măi neamțule, de-aveai iubit cu tine, Þi-l nimeream și vă făceam pereche! Voinicii mei, cu fețele smerite, Pe-acest meleag, de ce descălecăm? -Să-ntemeiem noi așezări, Mărite, Apoi cu voia ta să ne-așezăm! Dar Prințul, întemeietor de țară, Se adresă și spre urmașii lui: -Cum bolovanul ăsta nu se cară, Vi-l las, în pomenirea neamțului! Îl pun ca piatră de hotar pe glie, Și-n patru zări, de-aici voi trage șanț, Numindu-l, că așa a fost să fie, Pe-acest ținut de jertfă: Piatra-Neamț! ...................................... Și, uite-așa, s-a terminat povestea!... Mi-a spus-o, într-un bar, un tăntălău, Dar mai pe scurt căci i se duse vestea Că povestind-o se îmbată rău.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate