poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-10 | |
Aș vrea să fiu o stalactită.
Picături de dragoste ar cădea din mine Și te-ai forma tu, o stalagmită. Apoi vom încerca să ne atingem. Din mine va porni întreaga-mi dragoste; Ne vom apropia ușor, ușor… Apoi ne vom uni într-un singur trup, O singură ființă, O coloană de calcar… Și vom susține cu iubirea noastră Întreaga boltă a lumii – peștera. Nimeni nu ne va putea despărți: Nici timpul, nici întunericul, Nici chiar noi înșine! Ci ne vom întări iubirea cu picături de calcar Dizolvat în apă de suflet: Soluție de intersecție de om cu om. Dar vai! Am uitat că oamenii sunt curioși… Ne vor descoperi lumea, Vor lumina peștera Și ne vor arăta cu degetul. Iar un ghid cu mustață din materie și atomi Va spune: “ – Priviți o coloană formată prin voința naturii, Pipăiți-o , nu vă fie teamă, E doar calcar: Apă și carbonat de calciu.” Iar liliecii vor zbura în jurul nostru, Lovindu-ne cu aripile lor reci. din "În noi e un cer mai adevărat"- Tel-Aviv-1984 (C).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate