Totul se intampla ca in visele poetilor
Totul e calm pana si culoarea cenusie a norilor
Numai eu si luna ne mai intrebam cum poate
Tot ce e minunat sa se sfarseasca intr-o singura noapte

Caci ieri ti-am pictat chipul in culoarea vietii mele
Si ti-am cautat sufletul in poemele singuratatii
Dar ochii mei se stingeau privindu-ti in soapta tainica durere
Inecati adanc in lacrimile de roua ale diminetii

Tot ce-mi doream era sa te tin-nebuneste de-a ta mana
Si sa strig te iubesc sub clar de luna
Sa-ti recit elogiul sufletului meu nostalgic
Dar totul e in zadar caci va fi un final tragic

Acum luna-si aprinde straniul far de lumina
Iar ochii ei stralucesc ca un etern vis de copila
Caci despartirea ne duce intr-o stare de reverie deplina
Iar suntele lacrimii usor suspina..