n-o să mai scriu prea curând poeme
las mai bine cuvintele să se nască simplamente
fără complicații ori cezariene cu risc de panică
și fără frânghii întinse din lacrimă
înspre nu mai știu unde


n-o să mai scriu curând poeme
în palmele mele e secetă și-mi cresc ciulini pe linia vieții
pe linia dragostei staționează un tren
personal


n-o să mai scriu poeme
ci doar versuri rătăcind prin anotimpuri agonice
cu rădăcini anesteziate de prea multe alunecări
înspre moarte


n-o să mai scriu
decât rar
câte-un strigăt agățat în concretul inimii mele
atât de banal întoarsă pe dos în oglinda firmiturii acesteia
de viață


n-o să mai