În cuburi de lumină, în romburi de speranță,
În cercuri de iubire, noi ne trăim o viață.
Să fim mai buni, mai tandri, să fim mai luminați,
Lăsându-ne, iubind, să fim în gând curați.
Să alungăm urâtul ce doar amar aduce,
Să-l aruncăm în hăuri adânci și neștiute.
Să-i punem lacăt urii, invidiei și luptei
Fără sfârșit din lume, ca ploile mărunte.
Chiar nu putem și altfel să ne privim în soare?
Si doar iubirea-n lume să fie-n căutare ?
De ce uităm că-n noi există frumusețe
Ce poate să dărâme toți munții de tristețe?