Singura mea bucurie umblă în zdrențe.

Singura mea bucurie umblă în zdrențe,
îndrăgostit cum sunt tot de femei imposibile,
intangibile. De femeile din care beau apă pe furiș…
Îndrăgostit cum sunt de femeia aceasta,
care nu m-a tăvălit niciodată prin grădina cu portocali
a trupului ei… Îndrăgostit cum sunt de femeia
pe care o pierd printre degete, ca nisipul…
De femeia în care îmi voi îneca singurătatea,
o dată pentru totdeauna – singurătatea!
De femeia din care beau apă pe furiș…

Și cum rup din amiaza ei,
eu nu mai ating de multă vreme pământul,
când merg – eu calc pe păsări în zbor…

Femeie imposibilă, femeie secretă,
în noaptea aceasta te voi arunca în groapa cu lei!
În noaptea aceasta te voi deschide!