fac ce fac şi tot între coapsele tale alunec îmi pierd

toată dragostea ce-mi izvorăşte din sufletul floare

seminţe încolţind în humusul tău moale

şi iar te înalţi cu faţa la Soare frunte înaltă pălărioară

te iubesc atât de mult mă caţăr pe tulpina ta fecioară

cu paşi tiptili de furnică cu săruturi te gâdil la subsuori

plouă cu petale galbene din ochii tăi negrişori

te ciupesc din stânga din dreapta cu o rază de zâmbet

bucuroasă te întorci pe-o parte pe alta să-ţi dezmierd

verzişoarele pleoape

din aproape-n aproape ca focul şi apa

pe tălpi pe burice pe pieptul tău umblet

stau ce stau şi iarăşi vine vremea secerişului

plângând sparg seminţe sărate între dinţi

eram atât de cuminţi

noi doi pe câmpul ăsta infinit

cât un anotimp