seară de seară mi se înghesuie în trup o seamă de întâmplări
care mai de care mai năbădăioase,
mai excentrice,
năzuroase
și câteva frumoase

îmi străpung pielea
se furișează pe rând înlăuntrul meu
până în adăpostul circular de sub coastele de drac,
se adună acolo ca la o șezătoare
acolo e cea mai bună rezonanță cea mai bună
din tot amarul ăsta de trup greoi
și deseori posac

mă bârfesc de parcă nu aș fi acolo
mă sfidează cu nonșalanță,
se spoiesc în obraji cu sângele meu 01 pozitiv,
aruncă în inimă cu săgeți subțiri
îmbibate în cerneala simpatică a memoriei latente,
îmi invadează canalele lacrimale
și-mi scot la mezat amintirile pe taraba cu oale
ulcele
artere

întâmplările astea îmi cunosc toate dedesubturile,
își fac de cap în pieptul meu până spre ziuă apoi pleacă pe furiș,
la fel cum au venit,
abandonându-mă goală, ca pe o plapumă veche de lână
- zestrea de la bunica -
și mâncată pe dinăuntru
de chițcani