mi-am făcut plapumă din păpuși
cusute strâns una de alta
frigul, deznădejdea, măduva oaselor mele
cristina, elena, luminița, monica
probabil între timp și-au schimbat numele
pentru că nu-mi mai răspund la vise
atât de caldă această acoperire exterioară
în liniștea nopților
când scriu pe rupte
pe apucate
pe mese de lemn putred
lua-m-ar muza să mă ia
îmi zic și mă strecor din nou sub plapumă
nimic nu-mi merge
timpul nu așteaptă pe nimeni
doar clipa este vasalul viclean
care îți culege scamele
ținând cuțitul la spate
ca pe un cadou de ziua numelui