A nins strajnic de două nopți încoace
grădina azilului s-a învelit cu o plapumă de un alb pufos
pomii își scutură înfrigurați puful
în zorile lăptoase
brazii cu crengile plecate
par împodobiți cu beteală albă
albă e gresia din sala de mese
în botoșei îmblăniți
gârboviți precum brazii
bătrâni și tineri deopotrivă
își târâie picioarele cum își târâie zilele
în așteptarea bolurilor cu mâncare
eu
măsor în lung și-n lat culoarele
cum un paznic își face rondul
cum un animal se plimbă molcom
prin cușca ce imită
habitatul natural
opt zeci și doi de pași are unul dintre culoare
o sută patruzeci și unu
are aleea principală din curte
dar nimeni nu se încumetă
să înghețe benevol
la masă am avut margarină cu pateu
și ceai