Eu
Tu
văslind în aceeași direcție
eu în barca mea
tu în a ta
împotmoliți în același banc de nisip
care cu fiecare înghițit în sec
ne corodează măruntaiele
ne usucă gâtul
tânjim după o gură de apă
dar sarea mării roade și mai abitir
ce a mai rămas din noi
Eu
Tu
așteptând un colac de salvare
aruncat de cineva
ori încropit de noi
Eu
Tu
niciodată întregi.