am făcut nebunii, Tatăl Ceresc m-a urecheat,
am trăit experiențe multe bune dar și rele,
răutatea timpului nu m-a îngenuncheat
și nu mi-a pus la speranțe zăbrele.

călătoresc prin lume fără pașaport sau viză,
noaptea stau la povești cu mirifice stele,
cu optimism am depășit a iernii criză,
să îmi procur fericirea n-am nevoie de cartele.

visului meu fracturat i-am pus aurite atele
să-și continue periplul prin universul mirabil,
crucea mi-am împodobit-o cu mândre imortele,
îi încredințez luminii destinul meu venerabil.

mă încarc cu energie în Calea Lactee
și de stele inspirată mai scriu o epopee.