|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ apocrif despre lumină
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-29 | |
Țăranul își avea universitățile-n bătătură,
în livezi cu rod greu, în cirezi însetate, în mersul norilor care-i vorbeau pe deasupra, în brazda ce-i ținea mintea trează și palmele calde. Sufletul și-l ținea la icoană, ca într-o fereastră spre cer, să-l vadă într-un târziu Dumnezeu când va veni vremea chemării la judecată. Femeia îi stătea la dreapta — sfântă, lumina casei și tihna serilor lungi. Bărbatul, mereu în picioare, veghea glia ca pe inimă vie, în stânga își ținea pruncul, învățându-l să crească drept, ca un stejar în bătaia vântului. Cerul nu-i era povară, ci acoperișul sub care locuiau sfinții, pe care îi știa cu mintea îi simțea cu sufletul, străjeri nevăzuți ai zilelor lui simple, dar înalte ca o rugăciune. Astfel trăia țăranul — cu pământul sub tălpi, cu cerul pe umeri, cu familia la piept și cu veșnicia în privire.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate