Te-am așteptat de-atâtea ori să vii,
dar ai rămas blocată undeva departe,
și nici nu ai vrut cu adevărat să încerci.

Te-ai agățat de el
și de altcineva,
și din durerea ta
au crescut rădăcini
adânci,
până la inima mea.

Mă căutai doar atunci când simțeai durere,
și eu eram acolo,
așteptând un mic semn.
Stăteam ascuns,
fără curaj,
dar cu speranță.

Dar tu plecai,
și iar veneai,
și iar plecai,
până ai găsit ceva de care să te agăți permanent,
ceva ce consideri nemuritor.

Eu însă aștept,
și timpul trece în tăcere,
fără să-ți dai seama
că eu sunt pentru totdeauna,
picătura care continuă să cadă
peste durerea ta.