Acum, că-n dimineața asta Te-ai născut,
nu pot să îți urez decât bine-ai venit
pe-acest Pământ,în timp,
Însă să nu Te-aștepți ca lumea
să se bucure prea tare,
având atâtea griji de ale sale,
Iar pentru faptul că dorești să le oferi
în dar chiar veșnicia,
prin Evanghelia pe care le-o vei da
și sângele, cu tot cu carnea Ta,
Te vor crede nebun, te vor lega,
Și or să Te ucidă ca pe-un miel,
fără să aibă-n niciun fel
păreri de rău,
negând cu toții c-ai fi Dumnezeu,
Va fi mai bine pentru oameni ca să pieri,
decât ca să le ceri așa ceva,
când sunt în viață atâtea plăceri,
la care sigur nu vor renunța,
pentru nimic în schimb,
de-ar fi pe cap să le pui tuturora nimb,
Și câți dintre aceia care îți vor arăta,
un timp, iubire,
nu te vor trăda,
și-or să aleagă-n loc de mântuire
orice altceva.
Nu știu, să plâng sau să mă veselesc
fiindcă Te-ai născut,
în acest Univers,
știind ce mult
urmează ca să pătimești,
sau, cel mai bine, e să te las pe Tine să te lămurești...