Am uitat unde am pus viitorul,
îl înrămasem și-l atârnasem ca icoană
ghemuindu-mi zilele
oridecâteori mă furișam să-l privesc.

Uneori descopăr
că am uitat și prezentul,
îl pusesem cu grijă în agende,
calendare,
în schițe prescurtate
și întâlniri notate cu roșu.

Desigur,
nici trecutul nu-l mai găsesc,
îmi amintesc doar noaptea în care,
pe întuneric,
l-am cusut cu lumină,
l-am făcut ghem
și l-am aruncat în
marea uitării.

Acum uitarea..
am prins-o căutând prin sertare
cotrobăindu-mă
din creștet până-n tălpi,
și caută,
și caută
și n-a găsit decât
veșnicia.