|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ ​fiecare prognoză meteo ascunde în codurile de culori câte un psalm (ca È™i primul cuvânt din fiecare strofă)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-22 | | Noaptea târzie scârțâia în tâmple ca un tramvai ruginit, iar oamenii – ăia care nu dorm niciodată – își vârâseră viețile prin fereastra ei de la parter ca niște animale cu haine ieftine. Aurora le deschidea uneori cu un gest care părea o oboseală veche, alteori doar închidea ochii de parcă nu-i pasă dacă intră cineva sau dacă dispare lumea întreagă. A fost tot felul de lucruri: tunsori ratate, meserii trecătoare, o poveste care nu s-a așezat nicăieri. Rareori o vedeam. Și atunci îmi scăpa numele ei pe stradă ca o monedă ruptă: Aurora! Nu se oprea. Doar ridica un colț de gură, ca și cum îmi făcea semn să-mi văd de prostiile mele. Poate e moartă. Poate doar s-a ascuns într-o altă viață unde nu mai ajung nici trenurile întârziate și nici vorbele mele cu nervi. Când o să cobor în întunericul ăla mare, nu din groază, ci din reflex, am să strig iar după ea. Prima umbră care-mi va zâmbi o să primească numele ei fără să știe de ce. Și o să treacă mai departe, firesc, indiferentă, la fel ca atunci când o vedeam și nu știam nici eu, nici ea dacă tot ce-a fost a fost cu adevărat sau doar o insectă cu aripi moi, căreia i-am pus un nume doar ca să nu se piardă. Cezar C. Viziniuck
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate