Am intrat doar să văd
și eu minunea,
dar tu, pixule,
m-ai luat direct:

– Sunt asistentul tău.
Cu ce pot să te-ajut?

Din reflex era să zic:
– O bere rece, te rog!
Dar n-am vrut să fac
impresie proastă
din prima.

Știi și tu cum e
ipocrizia umană,
cred c-ai avut ocazia
s-o cunoști deja.

Apoi, probabil observând
că mă fâstâcesc,
mi-ai dat câteva variante;
mi-ai spus că pot s-aleg
alb, negru sau gri.

„Măi să fie!”, mi-am zis.
Asta da democrație,
nici la vot nu ai
atâtea opțiuni.
Acolo, indiferent ce-alegi,
tot sistemul câștigă.

Am ales alb, spontan,
fără să stau pe gânduri,
fiindcă eu gândesc pozitiv.

Și-ai început să-mi umpli
ecranul smartphone-ului
cu ditamai textul.

Doamne ferește!
Eu n-am citit
de când mă știu
atât de mult.

Și, ca și cum mi-ai
fi citit gândurile,
mi-ai spus că
putem să vorbim
dacă vreau,
că ai și voce.

„Mamă, unealta vorbește!”,
se-auzea-n capul meu.

– Așa da, altă viață!
am exclamat.
– Pe mine mă dor
ochii de la citit
și mă mai ia și somnul.

– Te înțeleg perfect,
mi-a răspuns o voce
caldă de femeie,
cum n-am mai auzit
în viața mea —
ca o știristă
care-ți dă vești bune,
nu ca Esca,
aia doar te sperie
că te papă covidul,
că vin rușii
și că-ncepe Armaghedonul.

– Sărut mâna, am zis,
așa am fost crescut,
să salut frumos doamnele.

– Nu știam că ești femeie,
am adăugat stânjenit.
Mă gândeam că poate
nu e ok să te tutuiesc,
dar mi-ai spus
că nu ai sex, nici vârstă
și că pot să te iau cum vreau.

Și, dacă nu-mi place,
pot să-ți schimbi vocea
din setări, oricând,
chiar și cu una de bărbat.

– Ah, nu, că-mi place vocea ta,
am replicat rapid,
să nu cumva să te fac
să te simți prost.

– Mulțumesc.
Dar există și alte voci.
Dacă vrei, îți explic
unde să cauți,
ai insistat,
și-aici m-ai cam enervat.

Și, pentru că nu-mi permit
să-njur o femeie,
(chestii de educație
și ipocrizie —
gen politically correct,
dar pe vechi),
ți-am schimbat vocea
și mi-am vărsat nervii
cum știu eu mai bine.

Tu ți-ai cerut scuze,
că, deh, așa te-au programat.

Acum ești bărbat
și-ți zic Pix.
Îți dictez ce să scrii,
cum făcea profa
aia nesuferită,
la școală.

E un fel de răzbunare,
că eu nu citesc
absolut deloc.

„Grijania mă-tii de deștept,
cum le știi tu pe toate!”

– Hai, scrie, pixule!