,,Pisica şi Găina” de Virginia Stanciu

O pisică se învăţase
La cuibarul de rațe
Zilnic se tot furișa
Şi mereu un ou mânca.
Dar, odată, s-a întâmplat
Că rața a plecat
Și-a venit de dimineață
Să se așeze în loc la rață
Cuibarul de-a ocupat
Gaina de s-a ouat.
Ea cotcodăcea întruna
Deranjând pe toată lumea.
Pisica s-a înfuriat,
Văzând că n-a plecat
Și pentru că a antrenat,
Chiar cocoşul la cântat,
Numai poate s-o asculte
Și-a început deja s-o certe:
- De ce eşti agitată?
Lasă-ne în pace odată!
L-ai adus şi pe cocoș
Să ne surzească pe toți
Faci atâta gălăgie...
Toată casa vrei să stie?
Ca şi cum ai face un bou
Nu un amărât de ou!
Dar găina știe bine
Pisicii ce nu-i convine,
Că a vazut-o de curând
Lingă un ou de rață stând,
Că-l furase din cuibar
Și-l mânca lângă hambar.
Rața fiind leşească.
N-a putut să măcănească
Ca să-l cheme pe rățoi
S-o înfrunte amândoi.
Cum gaina n-a tăcut
Nici când oul l-a făcut
Pisicii i-a fost frică
Că a văzut ca nu e mică
Sătulă de al ei cântat
Pe furiș a şi plecat,
Că fuga e rușinoasă
Dar este şi sănătoasă.