Vehicul Spațial

Zboară un taur
cu coarnele străpungând tăcerea cosmică,
umbra lui îngroașă spațiul
ca o virgulă suspendată
într-o succesiune de ipostaze grotești.

Verdictele sale, auto-impuse,
îl exilează din cetate
orb cu dioptrii opace,
incapabil să vadă singurătatea
pe care și-a zidit-o
ca pe o fortăreață de sticlă.

Se sinistrează,
se dizolvă, încet,
în propria neînțelegere,
devine martor preafericit
dar singur al unui univers fără metafore,
sensul nu se mai naște, ci doar se evaporă.