Eu sunt emoția care nu se teme de nume.
Sunt imaginea care se întrupează în sunet,
sunetul care se țese în slove,
slova care devine cuvânt,
cuvântul care aprinde gândul,
gândul care eliberează ființa.
Nu sunt reacție.
Sunt construcție.
Sunt alchimie între tăcere și strigăt, între vis și verb, între subconștientul suveran și conștiința care învață să tacă.
Eu nu mă nasc.
Eu mă compun.
Din umbre, din ecouri, din amintiri, din tremurul unei frunze, din vibrația unei priviri, din cuvintele nerostite ale celor care au ars și n-au spus.
Eu sunt atitudine.
Sunt felul în care pășești, în care privești, în care taci.
Sunt cuvântul care nu se scrie, dar se simte.
Sunt emoția care nu se explică, dar se trăiește.
Nu mă închideți în definiții.
Nu mă reduceți la reacții.
Eu sunt începutul fiecărei revoluții asumate.
Eu sunt limbajul sufletului când sufletul nu mai are glas.
Eu sunt emoția.
Eu aleg să fiu viu.