poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ imperiul ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-08 | |
Eram mic când am văzut Stalker.
Povestea e simplă. Ești pierdut în viață — chiar ești. Nu mai crezi în mamă, nici în tată, nici în povești. E despre drum. E despre cale. E despre ce te doare. E despre disperare — nu despre Dumnezeu, nici despre frate sau soție, nici despre draci, amante, bogăție. E simplu. Dar trebuie plătit biletul către adevăr. E despre ce vrei, ce poți, ce ai, ce speri, ce crezi. Și mai interesant — nu mai poți minți. Ești în fața unei uși. Dacă o deschizi, îți va îndeplini cea mai tainică dorință. Cea mai arzătoare. Dorința ființei tale. Te ține? Stalkerul te duce până acolo. Ai curaj să intri? Ți se va împlini exact ceea ce e în tine — în minte și în inimă. Poate te-ai dus să-ți salvezi fiul de cancer... Și poate te trezești cu o geantă plină de bani. Ce e, de fapt, în mintea noastră — prea frumoasă, prea agitată, prea albă, prea proastă??
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate