Câteodată mi se face dor de tine
când stele-ți irosesc umerii goi
e vară iar și ca în somn mă ține
un vis cu ochii-n poza cu noi doi

îmbrățișînd o plajă și prin scoici infirme
coapsele tale, fresce de apoi,
desmărgineau alunecînd din limite sublime
eternul tău, pătruns de veșnicul meu ţoi

aveai pe chip acelasi zâmbet, timp,
si te chemam în carne dintr-un anotimp