Un cer de levănțică
îmi inundă timpanul
cu zborul încins al unei acvile țipătoare
te văd bucuroasă, “ hei, dude,
hai să pândim caprimulgii,
hai să vedem orhidee!”,
și mă sorbi mai departe
în felul tău de a fi,
departe de coajă.
Ne sfarmă sonor
argintul din clopote
în păr la tata
și în tiparnița acestei veri de aur
cu o felie de tort tăiată foarte precis
lîngă un termos îndoit pe pietre,
silabele tale vișinii

îmi scriu pe obrajii cuprinși între palme
de ce singurătatea cu tine
nu se învață niciodată la urmă.