căsnicia noastră stă în bucătărie,
frigiderul râde cu burta plină:
pizza quattro formaggi din cuptorul nostru
își repetă pașii de breakdance,
tiramisu-ul de duminică,
cu cacao presărată haotic de tine,
transmite live pe geam,
iar borcanul cu dulceață de vișine,
mama să trăiască,
împrăștie jazz-ul lipicios, roșu.

dimineața, cafeaua ne e scenă:
eu văd în spumă un nor cu mustață,
tu vezi în zaț trei sateliți,
și râzi că masa devine harta
spre planeta noastră improvizată,
unde iubirea veche miroase a scorțișoară caldă
și a lapte scurs pe masă

chiar și patul scârțâie ca un vinil uitat,
pernele, umplute cu puful de la bunica,
spun bancurile de seară,
iar pătura pătată cu sosul de roșii
ne ascunde ca pe doi acrobați
ce revin mereu în aceeași plasă,
cu miros de roșii și busuioc
care plutește peste noi.

căsnicia, dragule,
nu e perfecțiunea pusă pe raft,
ci bucuria de a găti zilnic din nimic:
din legumele alese de tine iese supa,
merele din grădină se ascund în prăjitura de casă,
iar perele coapte se topesc în vin,
tandru și sălbatic,
pe care doar noi doi
avem curajul să-l bem, cu poftă,
sub lumina becului
care pâlpâie obraznic
în bucătăria noastră.