De-ar fi hotarele de zahăr le-aș topi
Dar sunt amare-ndepărtările uscate
De-ar fi tăcerile vorbite ne-am privi
Însă distanțele tot cresc înstrăinate

Nu știu emoțiile din vise-a izgoni
Plutesc în gânduri amintirile frustrate
Deschide rănile cumplitul a iubi
De-ar fi uitările să vindece chemate

Ucid cuvintele să nu poată vorbi
Oricum rostite vor muri neascultate
Sângele-albastru-n călimară va pieri
Pe pagini albe adormind înmormântate

Au mai rămas doar frământările târzii
Umblând tomnatic hoinăresc necugetate
Dezleagă ploile mărunte în stihii
Lăsând să curgă fabulațiile abstracte

De-ar fi îndrugă fără noimă cum ar fi
Rulează filme dezlipit de realitate
Uitând că timpul alergând va risipi
Degeaba caută visând ce nu se poate