ÃŽn inimi ni-i fior timid de sacru,
Matol e sângele-n dumnezeire
Mărgeaua vinului să se înșire
Din toamna fostă și puțin a acru.

Bețiv, intram pe unde e ieșire
Și ploaia iar făcea-n pământ masacru
Ne înfigeam un cui de simulacru
Pe cruci în palma ce era-n cerșire.

De neuroni ucideri sunt în cramă
Pe sub meninge moartea-n coasă stând
Și viciul de a fi ni se destramă.

Curgeam pe un tăiș al unui gând
Răpus butoaielor cu miez de-aramă
Nebun, mă aflu-n umbre alergând.