perdea grea de catifea
Parisul acum era Tanger
un oraș care îi semăna
cu piețe miroseau a chimen
ceai verde și oboseală dulce

tu pășeai desculță
printe tarabele abandonate
cu aceeași mantie de altădată
dar în buzunare
mai aveai manuscrise

coji de portocale
și pungi de iasomie uscată
resturi dintr-o noapte
în care ai râs cu o libelulă
și un poet orb

pe o alee îngustă
ai întâlnit o trupă
de muzicieni berberi cântau
cu ochii închiși dar cu sufletul
deschis înspre cer

te-au văzut
ți-au făcut loc în cerc
nu te-au întrebat
ești dansul de unde vine
din …nou altar și rugăciune!

✍️