poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 68 .



Aici, în mine
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [amur ]

2025-08-09  |     | 



Ploaia își toarce fusul în streașine, tihnit.
În piept, ca iedera pe zid, imi crește o uitare,
Pe cele nerostite s-a așternut o stare
Un văl de timp sub care, mușita a-nflorit.

Pe tâmple-un vers uitat ce nu se împlini
Ca un vlăstar de vis din palma ta crescut,
Simt radăcinile-i cum sapă în trecut
Un gând ce nu mai știe: a fi sau a nu fi?

Încet mă aplecam când căutam sărutul.
La poarta buzelor cărnoase smerit mă puneam slugă,
În pieptul nopții te rosteam, in tainica mea rugă,
Și-mi deveneai poveste, sfârșitul și-nceputul.

Aș pune gir viața, din nou nebun să-ți fiu,
Să-ți simt pe piept, în noapte, o urmă din ființă.
Dar ai rămas un gând, născut din neputință,
Un vis nomad pierdut într-un pustiu.


Dac-ai veni din nou din palme-ar curge viață,
Precum o ploaie-n arșiți așteptată.
Ai risipi-ntr-un chicot tăcerea adunată
Și-ai împleti din mine o nouă dimineață.

Sub arcul clipelor mă frânge dorul greu
În lipsa pașilor doar umbre mai petrece.
Mi-ai scris cu degetul pe frunte: „Trece.”
Dar a rămas de-atunci pustiu întregul meu.

Cerul coboară peste umeri, greu, tăcut,
Și dorul suie-n mine ca un cuțit rotat
Se-ntoarce-n piept cu vârful lui dreptat,
În atrii cu migală să-și sape așternut.

Se înmulțește-n mine precum un meristem
Durerea, ce inundă întregul plex solar,
Ce-mi poartă-n suflet jarul unui vechi altar
Și-mi cresc prin piele ramuri din muguri de blestem.

Se zbate-n lanțuri marea cu valuri peste sine.
Mai tare-și întețește furia-n clocot surd.
Apoi își cheam-acasă valurile absurd.
Eu tac în lungi tăceri ce-mi vin adânc din tine.

Aș vrea să plec dar n-am spre unde-anume.
Ești pretutindeni, prinsă-n carnea mea,
Și-n sihăstrie dac-aș evada,
Mereu vei fi. "Aici", ești tu în mine.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!