poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 29 .



Lumea mea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DianaElenaa ]

2025-08-06  |     | 



Lumea mea începe încet,
Cu ceai aburind într-o cană crăpată,
Cu pisica dormind pe-un colț de caiet
Și cu mine, desenând o lume mai dreaptă.

Nu strălucește, dar e curată,
Cu gânduri ce vin și pleacă tăcute.
Desenez și șterg, uneori nici nu contează,
Dar liniile-mi spun ce oamenii uită să spună vreodată.

Am cărți pe noptieră, cărți în dulap,
Cărți în inimă — citite pe tăcere.
Le port cu mine ca pe un șal,
Când lumea se face prea grea sau prea severă.

Fac multe. Și le fac cu suflet.
Scriu, învăț, ascult, încerc.
Dar uneori, simt cum mă risipesc,
Pentru că oricât aș da… nu e destul, nu „ajung”.

Mi-e teamă că, într-o zi,
Toate astea n-or să conteze.
Că o să fiu „prea mult” sau „prea puțin”,
Că o să rămân singură cu răspunsuri alese.

Nu vreau să fiu pe placul tuturor,
Dar doare când mă simt invizibilă.
Să vezi că ești bună, dar „nu suficient”,
E ca o rană elegantă, dar imposibilă.

Mă agăț de ceaiul cald dimineața,
De blândețea ochilor pisicii,
De o lumină moale pe pereți,
De promisiunea că nu trebuie să fiu „toți”, ci doar „eu” — și-atât.

Uneori, vorbesc cu mine-n gând
Și-mi spun: e în regulă, tu știi ce simți.
Alteori, tăcerea se face prea lungă
Și nu mai știu cine sunt, dar încă mă țin.

În lumea mea, oamenii vin rar,
Dar cei care rămân n-au nevoie de măști.
Și dacă mă primesc cu tot cu tăceri,
atunci pot rămâne.
Altfel, nu-i păstrez.

E un colț de lume neînsemnat, poate,
Dar aici pot să greșesc fără să mă rup.
Aici mă adun, când în rest sunt împrăștiată,
Și mă lipesc la loc, cu ceai, culori și timp.

Nu vreau să fiu eroină, nici ideal.
Vreau să fiu doar: întreagă, imperfectă, vie.
Să pot iubi fără frică, să fiu uitată fără să mă sfărâm,
Să rămân eu — chiar dacă nu sunt pentru oricine poezie.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!