Nu îți sunt de ajuns
Așa că am să plec,
Nu mai pot să înot
Am să mă înec.
Valurile astea mari
M-au obosit
Nu mai văd nici orizontul
Totul e sfârșit.
Cerul nu-i senin
Nu e nicio stea,
Nu mai e nimic
Din speranța mea.
Luna nu mai e,
S-a ascuns și ea...
Doar sarea a mai rămas
Din lacrima mea.

Tot caut un răspuns
Al clipelor ce trec,
Prea multă liniște și zgomot
Ce anunță un eșec.
Ochii tăi reci, polari,
M-au irosit!
Mă pătrund cu rafinamentul
Unei statui de granit...
Ce vrei tu să devin
ÃŽn inima mea grea?
Ce vrei eu să mai stric
Pentru a putea crea?
Și cât să mai curg
Pentru a ne salva...
Când doar sarea a mai rămas
Din lacrima mea?