Mi-e sete de sfârșit,
cum alții însetează de viață,
din zori, cum m-am trezit,
simt buzele cum sângerează
de această sete
și-cep să mă rănesc
cu gânduri ca și c-un cuțit,
pe care îl înfig adânc,
să mă pătrundă,
până ce suferința mă inundă,
lăsându-mă aproape leșinat,
apoi, precum m-aÈ™ ridica din iad,
mă-nalț la suprafață,
crucificat,
cerând să fiu însulițat
de lume, între coaste,
știind că altă sete, și mai rea, mă paște