gânduri lăsate pe pernă, în zori 
linia sânilor sidefii, pulsul, cupa cu iz de prune uscate, grand cru

aș săpa tranșee, aș căuta sudoare, aș bate pas de defilare fix pe Platoul Antarctic
aș înota pană la capătul zilei celei mai lungi, i-aș respira în ceafă ca și cum aș dezamorsa bomba Tsar
i-aș așeza cămăși pe umeraș

mi-ar plăcea să simt cum timpul lui face legea tâmplelor mele
cum culegem alge pentru rochia de nu-mă-uita
nu îmi plac nunțile, vom împreuna două litere într-o cununie cu flori de cicoare
vom locui în toate casele pe care le-am privit împreună,
ținându-ne de mâini, pe străduțe înguste în care spionam ticăitul tern al oamenilor vii, masa așezată cumva regulat, zâmbetul conform,
teama insingurării, legământul perfid al prezenței în pled 

știi că eu visez la o carne reală în care să plantez anemone, să te primesc cu drag,
să frământ tort de mere
am înțeles că focul se naște din amnar și oțel, din iască și multă voință,
aleargă herghelii în sufletul meu și pot asculta respirația lor minunată
sunt o parte din tihna și tumultul tău la un loc
pot să te privesc îndelung, dus-întors până ce vei sosi.