poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ generaÈ›ia mea anacronică ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-30 | |
Cuvântul a venit mai târziu,
o umbră aruncată focul din om. La început a fost Tăcerea. Nu o tăcere lipsită de sunet, una plină. Densă, vie. O Tăcere ce nu lipsește, învelește. Nu fuge, așteaptă, nu se sparge, cuprinde. În acea Tăcere s-a aprins Sufletul. Nu ca explozie, Doar tresărire, o șoaptă rostită fără de glas. El nu a rostit nimic. Dar a început să vorbească. Cu neliniști. Cu întrebări fără cuvânt. Cu o sete pe care nici o gură nu o poate spune. Acolo, în Tăcerea aceea — care nu erea gol, ci întemeiere — a început adevărata vorbire. Nu cu sunete. Cu trăiri. Cu abisuri. Cu iubire care nu cere nimic. Cuvântul a apărut când omul a simțit nevoia să pună margini. Să delimiteze. Să strige ce nu putea ține în el. Cuvântul, oricât de frumos, e uneori o trădare. Nu spune tot. Rupe din ceea ce e întreg. Tăcerea e ȋnsă întreagă. Ea nu se pierde. Nu se risipește. E acolo, în noi, înainte de orice rugă, de orice gând. Tăcerea este începutul, este miezul, este sfârșitul. Dumnezeu nu a făcut cuvântul. A făcut Tăcerea. Și din ea, Sufletul. Ce nu tace. Dar nici nu spune. Doar este.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate