Valurile mici vorbesc prin morți. Dana strigă sub apă, e îmbrăcată într-o rochie roz și e încălțată în pantofi albi, îi oferi mȃna, dar ea te prinde de picioare și rȃde, încerci să te agăți de o stȃncă, nu reușești, cobor scări lichide și vechi. E tânără Dana, fragilitatea brutală îți face silă, milă, scările curg, se deschid viețile din spate, mergi pe burtă prin apa strânsă ghem. Se aplaudă, tragi pe nas voci, o sferă plutitoare te naște pe scenă, cȃnți, aplauzele continuă, ca o operație estetică nereușită.