nu știu ce se află dincolo de viață
nu știu ce se află dincolo de cer
privesc luna
această oglindă misterioasă
în care umanitatea
își caută fața nevăzută
această insulă de lumină
înconjurată de oceanul nopții
această floare ale cărei petale
au fost smulse de niște zei în delir
această monedă care nu vrea
să ne cadă în palmă
atunci când cerșim cu ochii întredeschiși
la răspântia viselor noastre lunatice
acest fruct interzis care încă mai poartă
urma mușcăturii care ne-a alungat din paradis

da, vă spun
nu știu ce se află dincolo
însă pot să-mi imaginez
o veșnicie tocmai bună de locuit
în care cuvintele vor prinde viață
și îmi vor ține de urât

până atunci
îmi dezgrop vechile amintiri
și le rod ca un câine flămând
sper să nu mă înec tocmai
cu propria mea copilărie
și să rămân fără umbră

fiindcă umbra e singura
care mi-a validat
certificatul de renaștere
atunci când nimeni nu mai credea în mine
atunci când timpul își croia ca un vierme
drum prin inima mea
ce dăduse în pârgul dragostei
atunci când Eul meu s-a ridicat la pătrat
pentru a fi poezie