O haită de lupi veghează în inima mea,
să nu fie trădată.

Fiți aspri în numele dragostei,
căci ea nu este a mea, nici a celui flămând!
Iubita mea are mijlocul ca un pârâu de munte,
care șerpuiește prin venele mele;
dacă tresare, eu îmi arăt colții!

Fiți blânzi când mergeți la capătul lumii,
căci lumea este dormitorul vostru!
Iubitul meu este o haită de lupi,
cu una de urși în spate.
Inima mea e un staul, un copac singuratic,
un cuibar de stele ce transpiră pe gât și pe brațe.

Ce adânci îți sunt ochii, iubire!
Ce adâncă e rana peste care mă aplec fără teamă!
Tu vrei să te mușc, eu îmi mișc pieptul.
În curând se vor ascunde iepurii și cocoșii!
În curând va ieși Soarele
și tu îți vei desface picioarele peste iarbă, peste pământ.