cînd m-am mutat din inima mea într-a ta
înfloreau explozii într-un deșert
dar în bucurești n-au fost decît două crime
și o singură sinucidere din dragoste, a mea.

atunci am văzut o mică floare albastră
care înflorea într-un pet. și mi-am tatuat două
cuvinte pe limbă, să ți le spun la fiecare sărut.
doar că nu s-a mai întîmplat.

după o vreme, în fața blocului au înflorit gunoaie
parfum de iarbă stricată și coji de salam,
pe care le port la rever ca pe niște decorații
de război pierdut pe dinăuntru.

azi noapte am visat că eram iarbă în herăstrău,
iar tu treceai peste mine cu tocuri de sticlă
și fiecare pas era un fel de iartă-mă.
ți-am sărutat tocul și te-am iertat.

am lipit afișe cu "dispare pisică, dispare om"
în tot orașul, dar n-a răspuns nimeni
în afară de o femeie care mi-a zis că seamăn cu fiul ei mort
și mi-a dat o chiflă cu mac să nu mor chiar azi.

uneori, bucureștiul e doar o glumă amară
spusă de o stație de autobuz goală
într-o seară cu ninsoare de aprilie
și îmi e frig de parcă n-aș fi fost iubit, niciodată.