renaște-mă, cenușa e fierbinte,
și mă pândesc azi zboruri zgomotoase
un sânge de străbun să-mi pun pe oase
și carnea, pe albitele cuvinte.

lumina, în auz, a veci miroase
și păsări fără nori ți se cuvin, te
aduc în aer, sfera să te-alinte,
un demiurg e-n cer pe mări ce-s joase.

și între clipe des mai fac pe mortul
dar înviat, în tine-o să recad
și îmi va fi uman și glasul, portul.

în ouă de mistere e răsad
spre răsărire-n primăvară totul
plecând, o slovă-ți las cu limbi de iad.