Parfum de vis în țărm de noapte-i încă
Deși i-e beznei de mormânt Tridentul
Pe marea de nocturn mi-am plâns ardentul
În larg la sfat cu steaua-mi ca o stâncă.

Mi-am scris pe pielea lunii testamentul,
Ucis-am vârcolacul ce-o mănâncă
Și-n dans nebun de liniște adâncă
În geamuri florii i-am hrănit pigmentul.

În zori rămas-a numai în fereastră
Cu fără viață-al iernii trandafir
Grăind pe limba lui de ger, măiastră.

În duh e-o pasăre, să o respir
Și beau cerneala zărilor, albastră
Cu ochii vrând al Ariadnei fir.