păzește între nevăzut și ne-nțeles,
împletit de durere și plăcere,
ține instrumentul lemnului într-o mână,
succesul și eșecul în cealaltă,
atinge neprevăzutul cu inimă de sculptor,
sensu-i nu-i dat de cunoaștere sau faimă,
nu toarnă nici ca ploaia, nu bate nici ca vântul,
nu vine prea devreme, și nici târziu nu pleacă,
și dacă vine, nu vine să rezolve puzzle-ul,
trimite roua s-amestece lumina-n țărână,
se ia cu umbrele la trântă,
păzește între nevăzut și ne-nțeles
la jumătatea drumului
imaginația primește calmul eluziv