Toată puterea mea stă în vers.
Mi-ai șters un cuvânt, sunt în agonie!
De aceea, în jurul scrisului meu,
am construit un gard.
Până la cer l-am construit.
Nimeni nu-mi va face rău
iar Dumnezeu se va bucura de tot ce mi-a dat.

Toată ființa mea se află în ce-am scris.
Și bune și rele,
exact cum omul este de la cădere.
De fapt, pe Adam îl scriu
mai bătrân cu mii de ani.
Tu ești, protopărintele nostru!
Tu ești în primul vers.
În al doilea.
În al treilea.
În sângele meu rece
pe care nu-l pot încălzi nici la focul șemineului,
nici la flacăra lumânării.
Pentru că gardul acesta, până la cer,
e umbra!
Umbra mea.